1.Recapitularea trecutului

De foarte multe ori m-am intrebat cat de important e trecutul pentru om..Am gasit diferite variante de raspuns : Unii spuneau ca "Ce-a fost,a fost.." altii ca "Au trait momentul.." iar unii credeau ca "Fiecare lucru facut,conteaza, intr-o oarecare masura si in prezent..".Eu fac parte din ultima categorie,desi nu dezaprob celalalte "teorii";fiecare are modul sau de a gandi.
Trecutul pentru mine e reversibilitatea timpului prin care ma intorc in trecut,singurul mijloc prin care pot reatrai amintirile si felul prin care incerc sa gasesc solutii pentru "dilemele" mele actuale.
Si...Probabil datorita faptului ca sunt si o persoana atenta la detalii,imi amintesc fiecare lucru mic care mi-a oferit o stare de bine.
Cred ca atat timp cat traim in intregime in prezent putem sa tinem o legatura stransa cu trecutul.. Desi sunt oameni care prefera sa uite,sa nu-si aminteasca..mai ales greselile si momentele grele prin care au trecut,deoarece probabil inca sunt dureroase..Suna absurd,dar pentru mine,fiecare pasa proasta e o amintire nu tocmai placuta,dar nici groaznica;prefer sa iau totul ca atare,deoarece cred ca fiecare lucru a avut un motiv,am invatat ceva prin tot ce-a fost,deseori constientizand ca aceste lucruri m-au facut mai puternica si mai pregatita de probabilitatea unui viitor esec,m-au ajutat sa ma corectez si sa fiu mai receptiva,as putea spune chiar optimista.
Bineinteles,nu sunt tot timpul plina de optimism,ca orice persoana,simt ca ma prabusesc si imi pierd speranta.Totusi,reanalizand situatia prind incredere,ceea ce ajuta foarte mult.
Inca o chestie legata de trecut:
Am observat ca multe persoane sunt criticate si li se pune o eticheta pentru faptele lor din trecut.Eu cred in schimbare foarte mult si cred ca oricine are dreptul la o a doua sansa,trebuie numai ajutat si lasat sa dovedeasca,caci daca respingem dreptul unui om de a se indrepta,bineinteles ca acestuia ii va fi si mai greu sa prinda incredere in el.(Aviz amatorilor..pentru un caz curent..For G.)
Cred ca asta-i felul prin care eu percep trecutul..
:)

Sensibilitate faţă de timp...

Ce este timpul?Timpul e o forma a perceptiilor ; este inegal in trecerea lui si ireversibil.Cand vrem sa treaca cat mai repede,atunci trece cel mai greu..Acum,cred ca-mi doresc sa treaca,sa fuga,sa ma inece de alte ganduri..totul sa devina poveste in rama,si timpul sa devina reversibil doar prin propriile amintiri,si-atat...caci.....Sufletul meu nu mai este contemporan al prezentului,de o vreme incoace,inca se afla in trecut.
Emil Cioran :
"Sensibilitateab fata de timp,pleaca din incapacitatea de a trai in prezent.Iti dai seama in fiecare clipa de miscarea nemiloasa a vremii,care substituie dinamismul imediat al vietii.Nu mai traiesti in timp,ci cu el,paralel lui."
"In mod firesc,trecutul se pierde in actualitatea prezentului,se insumeaza si se topeste in el.."
"Cand stii neincetat ce agent de distrugere e timpul,sentimentele care se injghebeaza in jurul acestei constiinte incearca sa-l salveze pe toate laturile.."
"Timpul este un surogat metafizic al marii.Nu te gandesti la el decat spre a invinge nostalgia ei."

Re-connect..

Derapaj halucinant,prabusit in meandrele subconstientului,un delir nevrotic...In naivitatea mea imi place sa cred ca nu-mi face rau,nici bine,ca e doar un refugiu temporar.
Stiu ca nu ma pot deconecta brusc,imi este foarte greu,stiu asta,o stiu de fiecare data,imi pusesem in vedere de-atatea ori sa las totul balta..sa incerc sa-mi controlez timpul,sa-mi constientizez prezentul,sa-mi temperez ritmul,sa-mi limitez granitele constientului,fata de inconstient si subconstient.Ma detasez usor,pentru cateva clipe antrenez fiecare senzatie si confund realitatea.Desi deconectarea mea ajunge aproximativ deplina,temperez,si incep sa revin.
Treptat redevin rationala,uitand de ganduri...si totusi reactualizand amintirea imi e greu sa-mi analizez simtirea si toate nuantele perceptiei..
Traiesc.

╛╚

E un sentiment atat de puternic,ce cuprinde toata intensitatea posibila,ceva cu mult mai presus decat pot controla..Nu pot sa arat ce simt,nici nu stiu daca voi reusi vreodata.E ca si cum existi in mine ca si cum traiesti undeva acolo..o parte din mine.
Ceva atat de puternic incat simt ca pierd orice contact cu realitatea..Nu pot numi acest sentiment cumva,nu pot controla ce simt,nu pot sa imi tin in frau emotiile,nu pot sa ma prefac ca sunt indiferenta atunci cand te vad..Parca nu mai pot scoate nici-un cuvant,tremur si am o multime de emotii atat de diferite,care ma doboara..Si parca as vrea sa ma sting langa tine,as vrea sa imi gasesc refugiul in tine..Si stiu ca nu o sa fii aici tot timpul..Dar nu vreau sa pierd ce simt,e prea intens,desi,urasc sentimentul,iubesc sa-l traiesc...
Si totusi parca-mi esti strain,nu pot sa explic in cuvinte ce ma uneste atat de mult de tine,desi sunt constienta ca e imposibil sa stai.Te cunosc atat de putin si in acelasi timp atat de mult..
Si nu am stiut sa spun la momentul potrivit nimic,si am motive,si ai motive,si nu stiu de ce am luat asemenea decizii,si nu stiu ce crezi.Si simt ca inebunesc,caci nimic nu e clar,si ca-i un dor nebun,si ca totul e dat peste cap.

I'm sorry..

¤

Dimineaţă...

M-am trezit intr-o dimineaţă,alergandu-mi prin minte alert.M-am ridicat,intrebandu-ma cu disperare,ce mi s-a intamplat.Am decis sa ma dezmeticesc bine,inainte de a trage vreo concluzie pripita..Da...Ma simteam altfel,pur si simplu;Diferita,dar totusi,asa peste noapte?Fara nici`un motiv,fara nici o intamplare,fara ca eu sa-mi bat capul?Nu,chiar nu e normal.
Am aflat intr-un final ca da,e posibil.
Cam dubios....
Ma simt eu,si-atat..Asa cum sunt : ametita,confuza,uneori nehotarata,ciudata,alteori exagerat de orgolioasa,o persoana sociala de fel,cu anumite retineri,critica inraita,lenesa,vioaie,atenta la detalii,binedispusa,morocanoasa,tipica zodiei mele,deseori feminista convinsa si sigura pe mine...
Dupa ce "reanalizez" situatia,ma uit la ceas...6:25,azi e prima zi de scoala!

Depărtare bruscă..

Incerc sa afisez o faţă zambitoare,vesela si binedispusa..incercand sa ma obisnuiesc cu situatia,desi nu inteleg nimic,desi nu am nici o ideea cu privire la ce s-a intamplat.Stiu doar ca ai disparut..ca ceva s-a schimbat..Si da,as vrea sa stiu ce-a fost gresit,dar m-am obisnuit cu povestile astea.Totul vine si pleaca...nu vad de ce acum ar fi o exceptie.La urma urmei toate trec si mai devreme sau mai tarziu,ma voi obisnui cu ideea,chiar daca momentan simt ca ceva imi lipseste,ca nu mai esti acolo..Nu cer nimic,doar ca timpul sa treaca.

Pe culmile disperarii - Emil Cioran

"Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?"



Obsesii - G Bacovia

"Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii."

În fericire - G.Bacovia

"Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am..."

Citate

Un om sfarsit -> Giovanni Papinni

"Cum să fac să mă cunosc pe mine însumi, dacă nu sunt în stare să mă regăsesc în această multitudine de oameni care mă înghesuie şi pătrund în mine din toate părţile? - să trăiesc pentru vecie ca un necunoscut - lucrul acesta e unul dintre cele mai aspre chinuri ale vieţii mele [...]."



A nu mai putea trai -> Emil Cioran


"Sunt experiente carora nu le mai poti supravietui. Dupa ele simti cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificatie. Caci dupa ce ai atins limitele vietii, dupa ce ai trait cu exasperare tot ceea ce ofera acele margini periculoase, gestul zilnic si aspiratia obisnuita isi pierd orice farmec si orice seductie. Daca totusi traiesti, aceasta se datoreaza capacitatii de obiectivare prin care te eliberezi prin scris de acea incordare infinita. Creatia este o salvare temporara din ghearele mortii.
Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce-mi ofera viata si perspectiva mortii. Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi. Este ca si cum in orice traire m-as umfla ca un balon mai mare decat rezistenta lui. In cea mai groaznica intensificare se realizeaza o convertire inspre nimic. Te dilati interior, cresti pana la nebunie ,pana unde nu mai exista nici o granita, la margine de lumina, unde aceasta este furata de noapte de acel preaplin ca intr-un vartej bestial esti aruncat de-a dreptul in nimic. Viata dezvolta plenitudinea si vidul, exuberanta si depresiunea; ce suntem noi in fata vartejului interior care ne consuma pana la absurd? Simt cum trosneste viata in mine de prea multa intensitate, dar si cum trosneste de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poti stapani, care te poate arunca si pe tine in aer iremediabil. La marginile vietii ai senzatia ca nu mai esti stapan pe viata din tine, ca subiectivitatea este o iluzie si ca in tine se agita forte de care nu ai nici o raspundere, a caror evolutie n-are nici o legatura cu o centrare personala, cu un ritm definit si individualizat. La marginile vietii ce nu este prilej de moarte?M ori din cauza a tot ce exista si a tot ce nu exista. Fiecare traire este in acest caz, un salt in neant. Cand tot ce ti-a oferit viata ai trait pana la paroxism, pana la suprema incordare, ai ajuns la acea stare in care nu mai poti trai nimc fiindca nu mai ai ce. Chiar daca n-ai strabatut in toate directiile acestei trairi este suficient sa le fi dus la limita pe principalele. Si cand simti ca mori de singuratate, de disperare sau de iubire, celelalte implinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul ca nu mai poti trai dupa astfel de vartejuri rezulta si din faptul unei consumari pe un plan interior. Flacarile vieii ard intr-un cuptor inchis de unde caldura nu poate iesi. Oamenii care traiesc pe un plan exterior sunt salvati de la inceput; dar au ei ce salva, cand nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul interioritatii si al trairii te duce in regiunea unde primejdia este absoluta, deoarece existenta care isi actualizeaza in traire radacinile ei cu o constiinta incordata, nu poate decat sa se nege pe ea insasi. Viata a rezistat la mari tensiuni. N-au avut toti misticii dupa marile extaze sentimentul ca nu mai pot continua sa traiasca? Si ce mai pot astepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal viata, singuratatea, disperarea sau moartea?"

Poveste cu început.. ( I )

"Introducere"
Sa o iau de la capat: Cine sunt eu? O fata oarecare ce incearca sa studieze diversitatea si oamenii in general...De ce?Habar nu am,inca nu m-am lamurit.
Cum sunt eu? Sincer nu am gasit niciodata o definitie care sa mi se insuseasca cu felul de a fi.Variez mult intre stari emotionale diferite si adun o multime de idei,punandu-mi o multime de intrebari,cautand o multime de raspunsuri in fiecare minut.
M-am gandit sa incep un fel de povestioara..ceva mai detaliata si mai diferita cu privire la curiozitatile mele cele mai ciudate si anumite intamplari ce mi-au dau de gandit..
Aceasta fiind "introducerea"... :

The first "story"

Conceptii "stravechi"

Oamenii...Cum sunt ei?
Incep sa cred ca nu este om care sa fie bine-intentionat.Fie ca e copil,adolescent,tanar,adult,eventual batran.Majoritatea fug de responsabilitatile propriilor fapte,incercand sa gaseasca scuze sau alti vinovati,chiar si pentru lucruri banale.Am observat si oameni destul de maturi care "se ascund dupa un deget".
Chiar ma miram la inceput de chestia asta,fiind crescuta de mica,cu ideea de a spune intotdeauna adevarul.De ce?Pentru ca asa e bine,asa e normal.Dar ce-i normalitatea asta?
Aceasta normalitate mi se pare o multitudine de conceptii ciudate si fixe care au fost introduse in mentalitatea omului ca un fel de obligatie,lege care trebuie respectata.
De exemplu..majoritatea oamenilor au conceptia ca un om pentru a avea o viata normala,trebuie sa se casatoareasca,sa aiba nu stiu cati copii,sa-si castige existenta,sa aiba nepoti si sa imbatraneasca etc. Nu zic ca e ceva gresit,dar de ce acei oameni care aleg sa faca ceva mai diferit,care isi doresc mai multe experiente,care tind spre ceva nou,sunt priviti ca niste ciudati,nici persoane anormale si aproape ca sunt indepartati din sfera sociala?E doar ceva nou,lumea evolueaza constant,nu sta in loc..."vremurile" s-au schimbat.
Eu fiind fata,urasc genul de idee ca: "Femeia se ocupa de facut mancare si crescut copii,iar barbatul aduce banii in casa".What the fuck? O femeie nu e capabila sa-si castige existenta?Nu e capabila sa munceasca?Sa-si expuna ideile,sa fie pe picioarele ei?Ba bineinteles!De ce sa depinda de cineva,cand poate fi la fel de independenta?
Toate au un inceput.
Cred ca conceptiile astea s-au invechit,si se pot "imbunatati" considerabil..Oamenii sunt foarte diferiti dar in acelasi timp aproape identici..traind dupa niste reguli impuse.

Acesta fiind doar un alt gand,o alta opinie.

Un nou început..

Era si timpul..
Hai ca poate fi mai bine,mai frumos,trebuie doar sa crezi si sa ai incredere.Pentru ce atatea planuri?De ce tot timpul ratiunea pe primul loc?Nu,gata,mie mi-a ajuns.Desi inca imi e frica sa arat ca-mi pasa,desi habar nu am de unde sa incep,caci nu stiu cum sa iau "avalansa" asta de sentimente,prefer sa infrunt,decat sa astept sa se intample ceva.Si sa-mi formez degeaba anumite idei,care sa ma pregateasca pentru o posibila dezamagire.. Desi parca trec printr-un vis,desi nu stiu cat o sa-mi fie bine,momentan traiesc si ma bucur de fiecare lucru minuscul care conteaza!

VeritaSaga - Cer senin

Şi in sfârşit sunt bine..

Da,cu putin noroc,ceva dorinta si cativa nervi,am reusit...
Sunt bine,chiar fericita..relaxata,desi ieri ma simteam extenuata.
Într-un final prinde si vacanta asta ceva culoare,cred ca era si timpul.Ma simt oarecum diferita;Am vorbit atat de mult de schimbare incat fara sa-mi dau seama m-am schimbat.
Pur si simplu ma simt bine,fara prea multe explicatii..

Şi e timpul pentru o schimbare..

"1. Schimbarea inseamna a regasi un nou echilibru.
2. Trebuie sa stii sa-ti reevaluezi periodic certitudinile.
3. O schimbare eficace necesita reevaluarea profunda a propriilor convingeri.
4. Pentru a fi eficienta, schimbarea trebuie sa devina naturala.
5. Inainte de a initia o schimbare este necesar sa-ti iei numeroase precautii.
6. A accepta sa te schimbi inseamna sa te imbogatesti interior.
7. Uneori se intampla ca o mica schimbare sa aiba consecinte uimitoare.
8. Schimbarea nu este utila decat daca permite obtinerea unui echilibru durabil.
9. Orice schimbare buna este periculoasa.
10. Schimbarea este chiar principiul vietii.
11. A accepta sa te schimbi inseamna sa-ti dezvolti creativitatea.
12. Nu esti obligat sa te schimbi in intregime.
13. Singura problema legata de schimbare este faptul ca nu stii prea bine unde vei ajunge.
14. Exista todeauna ceva pozitiv intr-o schimbare.
15. Cand initiezi o schimbare nu trebuie sa dai gres.
16. Schimbarea este stimulanta.
17. Schimbarea este o sursa de descoperiri.
18. Numai imbecilii nu se schimba niciodata.
19. Nu exista schimbare fara stabilitate.
20. A te schimba inseamna a fi condamnat sa mergi inainte."

"Insomnie cronică-n nopţi.."

Trec din ce in ce mai multe nopti de "nesomn"....Mereu sa vad cum dispare intunericul din camera,sa ies pe geam si sa vad ca iar s-a facut zi,ca iar nu am somn,ca iar ma sufoc,ca iar ma chinui sa fug de propriile ganduri... Atatea ore in care stau si imi amintesc cum era odata...de fapt imi amintesc cum era atunci cu tine.. Si puteam profita mai mult de fericirea aia.. Dar de ce ma arunc in trecut?Ce rost are,cand prezentul e in fata? Ma gandesc si la prezent..Dar incotro sa o iau?Ce sa fac?Vad ca vara trece,iar eu raman pe loc,aceeasi nesiguranta..Si totusi de ce nu pot fi oarba?De ce totul conteaza?
Si vreau sa schimb ceva,dar am senzatia ca astept un impuls..Dar ce impuls?
De ce naiba pun asa multe intrebari?
Indiferent!

Ce cauţi în capul meu?

Ieri credeam ca toate visele mele erau alb-negru...Azi ai aparut iar aici,totul s-a schimbat,visele-au prins culoare,sentimentele au trecut de ratiune...totul a inceput sa se invarta.
Si totusi visele mele ajung prea departe,in fiecare minut,din orele noptii.Si timpul trece-atat de greu...incat ma ingrozesc sa mai visez cu ochii deschisi,cand stiu ca spre dimineata totul cade-n gol.Prefer sa cred ca am inebunit caci vad lucrurile atat de complicate;Gasesc solutii la probleme inexistente.Si cu toate astea incerc sa gasesc un raspuns : e dorinta sau adevar?
Si ce cauti in capul meu?Stiu ca nu ai plecat niciodata,dar stateai acolo intr-un colt si ma ajutai cand aveam nevoie,acum de ce mi-ai invadat toate gandurile?Eram constienta ca o sa reapari,dar nu si in mintea mea..sau cel putin nu asa...Si degeaba am avut o tentativa sa fug,caci undeva ma opresc,caci imi e mult prea dor..
Si e ciudat,caci nu mai stiu ce va urma,ca de obicei..Acum doar astept ca orice om de rand..sa vad cursul lucrurilor..
Si ce-i cu asta?Doar nu sunt eu vre-o anomalie...ca sa vad viitorul..
Si nu intelegi nimic de aici..asa-i?

Ciudat

Ca veni vorba de zile ciudate,azi am avut o zi foarte ciudata. Zambet,euforie,tristete,energie,
melancolie,amintiri,frica, adrenalina
,ras, culoare,sentiment, agitatie,liniste.



"Vezi sensul de evadare!"

Euforie

Euforica in timpul furtunii.

Defects..

Bun; Dupa o perioada mai lunga de timp in care am fost absenta,revin cu un fel de postare,prin care imi explic "pseudonimul"..
De ceva timp,un an jumatate,chiar doi,toate conturile mele,liste si restul,apar sub semnatura de Defects..
Am primit deseori intrebarea ce-i cu "numele" asta..
Raspundeam ca e o poveste lunga..Si da,oarecum are o poveste..cel putin pentru mine.
M-am trezit cu "inspiratia" de a ma semna asa,intr-unul din momentele acelea,in care te vezi ultimul om,vezi ca ai gresit enorm,vezi ca ai dat cu piciorul la tot,cand toti se asteapta de la tine sa fii mai puternic ca niciodata,atunci cand esti la pamant,cand toti cei pe care credeai ca poti conta,dispar unul dupa altul,cand ti-ai dat seama de anumite greseli,cand toti de critica,cand vezi ca tot s-a dus la dracu'.
Ei bine,eu intr-un moment de genul,am gasit cuvantul care m-a caracterizat,ca fiind: "Defects"(defecte). Majoritatea inteleg ca mi-am ales acest cuvant ,deoarece sunt plina de defecte,dar nu,sau bine,probabil am o gramada de defecte,dar motivul initial a fost sa incerc sa ma pun pe picioare,sa ma corectez,sa nu regret nimic,sa gandesc pozitiv,sa fiu optimista..
Si pot sa spun ca a avut rezultate...intr-un fel,sau altul;M-a motivat ca sa nu-mi regret greselile,nici sa incerc sa refac ceva distrus,ci sa accept dezamagirile,si sa suport consecintele.
A fost un fel de revelatie,pentru mine...punctul de plecare spre un nou.."inceput".Si treptat,chestia asta a devenit ceva foarte personal.
Povestioara asta e pe scurt...sa raspund multora,la intrebarea "De la ce vine -Defects-?"
:)

"Within Temptation - Memories"

Within temptation-Memories
"Made me promise I'd try
To find my way back in this life.
I hope there is a way
To give me a sign you're ok.
Reminds me again it's worth it all
So I can go home..."

Poveste..

Azi am avut un "film"...
O poveste...despre sufletele pereche...
Deci,am pornit totul de la "Dialogurile lui Platon",unde teoretic omul,initial,a apartinut unei rase primordiale,care cuprindea ambele principii,atat cel masculin cat si cel feminin.Se numea "rasa androginilor" fiind inzestrata cu puteri magice.Aceasta a incercat sa atace puterea "suprema",pentru asta Dumnezeu nu i-a trasnit ca in mitul biblic,ci i-a impartit in doua:partea feminina si partea masculina.
Astfel,fiinta umana a pastrat o amintire,o dorinta de regasire si incearca sa reconstituie o unitate pierduta.Ambele parti incearca sa isi gaseasca jumatatea,sa refaca fiinta unitara a adroginului.
Acesta este un mit filosofic care dezvolta conceptia lui Platon aducand in prin plan ideea ca "Erosul" nu este decat dorinta de refacere a unitatii primordiale.
Revenind la povestea mea,aceasta incepe cam asa:
Omul,ca si in conceptiile lui Platon,doar incearca sa-si gaseasca jumatatea...Iar,de cele mai multe ori,nu o gaseste pe cea potrivita,cea destinata;Se multumeste cu o dragoste de cele mai multe ori trecatoare,pentru cineva care apare si in care crede ca se regasteste.
Probabil sufetele pereche,in aceasta viata,nici nu o sa se intalneasca,poate sunt la mii de km,poate unul dintre ei nu mai exista fizic,poate unul dintre ei nu s-a nascut.
In "povestea" mea,sufletul pereche nu reprezinta numai iubire,ci inseamna...totul?
Sentimentul de implinire,dragoste,fericire,frica,schimbare...practic,apogeul fiintei umane.
Si poate,sufletele pereche nu sunt destinate sa ramana impreuna,probabil au cai diferite,probabil timpul le va sterge amintirea,probabil vor uita ca s-au intalnit,dar sentimentul pe care il poate atinge fiinta umana in prezenta jumatatii ramane adanc impregnat in minte.
Sentimentul atinge imposibilul,facand fiinta sa-si gaseasca echilibrul,sa-si intregeasca unitatea,sa atinga nemurirea,sa-si gaseasca sinele.
Dar cine stie,daca doua suflete pereche,se vor regasi vreodata.

Si totul e doar un gand nebunesc,al unui copil luat de val.

Freiheit

Skillet-Awake and alive

"I'm at war with the world and they
Try to pull me in the dark
I struggle to find my faith
It's getting harder to stay awake
And my strength is fading fast
You breathe into me at last..

I'm awake! I'm alive!
Now I know what I believe inside
Now it's my time
I'll do what I want 'cause this is my life
Here, right now!
I'll stand my ground and never back down
I know what I believe inside
I'm awake and I'm alive!

I'm at war with the word 'cause I
Ain't never gonna sell my soul
I've already made up my mind
No matter what I can't be bought or sold
When my faith is getting weak
And I feel like giving in
You breathe into me again."

Absolut.

Alerg de ceva vreme in speranta ca o sa ma regasesc..Inca nu am nici-un indiciu cu privire la locul unde ma aflu.M-am pierdut,undeva...si inca nu stiu cum sa dau de mine. Am incercat,dar in zadar...acum doar astept..momentul in care o sa sorb afectiunea,momentul in care voi fi eu ca absolut,momentul in care o sa imi gasesc linistea..momentul in care ma voi regasi.. Si chiar daca pentru toti vom fi doi straini,chiar daca voi sti numai eu,chiar daca nu-ti pasa,chiar daca nu vei sti...eu nu mai vreau nimic.Doar clipa,secunda,momentul in care o sa ating absolutul,infinitul,imposibilul...