Voi fi acolo...

Vescan:”Voi fi acolo”

“Voi fi acolo,
Vei fi acolo!

Cunosc atat de multi oameni,
Si totusi atat de putini,
Care nu se schimba peste ani,
Nu devin straini,
Au acelasi zambet cald,
Nu-s cumparati de bani,
Si-au ramas exact cum,
I-am lasat acum cativa ani,
Nu incerca fi altul,
Ei stiu de ce esti in stare,
Stiu ca-ti conturezi vise,
Dar nu-ti permiti asigurare,
Nu incerca sa-i minti ca ea e doar o oarecare,
Cand ei stiu ca amintirea ei inca te doare.

[...]

Ei trec cu vederea,
Ei te-nteleg ca om,
Si doar ei pot simti tristetea ta la telefon,
Fii acolo pe pozitii,
Stii…O prietenie,
Nu inseamna doar curve,droguri sau o betie,
Asa ca fi acolo ca ajutor,nu ca actor,
Gata sa lupti cu pumnii stransi
In razboiele lor.

Am prieteni…Printre semeni,
Dar n-au fost oameni demni,
Tentati,fentati de galbeni,
Si am prieteni…Printre semeni,
Care neconditionat,
S-au abonat la viata mea,
Si care impart orice cacat,
In care m-am bagat,
Si orice bucurie fie c-am realizat…[...]

Sau orice pumn intins pe care l-am luat sau dat.
Altii ai disparut cu un sarut ca Iuda,
Dar inca imi amintesc cu drag de ei in ciuda…
Faptului ca-i vad doar in fotografii,
Ii respect pentru ca au fost acolo intr-o zi.

Si sa ma (*)in ei de bani,
Cacatul asta ne desparte,
Viata asta-i mult prea scurta,
Sa fii sclav de bancomate,
Si-s prea putini pe-aproape pe drumul asta lung,
I-as numara pe degete doar daca as fi ciung.

Alteori o sa plangi de fericire daca reusesc
Si sa vrei sa plangi in locul lor daca dezamagesc
Acolo lasand toate certurile-n spate
Sa-nveti sa le tii parte chiar daca stii ca n-au dreptate
Acolo-n dreapta lor cu absolut orice pret
Sa-i vezi la fel cand toata lumea-i priveste cu dispret
Sa-ti investesti increderea fara s-astepti dobanda
Fara sa stai la panda ca-i poti pierde într-o secunda
Stiu ca ti-au jurat atatia ca le esti ca un frate
Dar cand a fost s-arate cati au stat cu tine spate-n spate
Cati daca i-ai ajutat si-au amintit de multumiri
Oricum lasa-i sa plece ca sunt doar simplii musafiri
Simpli trecatori… Ce au modele in viata
Ce vor sa fie altcineva in fiecare dimineata
Cat despre mine…Inteleg totul perfect
De-asta doar unora le strang mana cu respect!”

Altfel

Altfel

Omul începuse să vorbească singur…
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea…
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur…

(G. Bacovia-"Altfel")

As vrea sa existi..

Nu stiu cum sa incep..Aceleasi seri in care ma simt la fel de nesigura si singura in fata unui viitor nedefinit,in fata unei lumi care nu sta in loc pentru nimeni;O lume in care aparentele sunt tot ce conteaza.
Si totusi cred ca mai am cateva vise,trairi si sperante…?As vrea sa existe totusi cineva care sa nu fie la fel…Cineva care ar merge cu mine sa se plimbe prin ploaie,care ar sta cu mine pe o banca si cu care sa vorbesc ore intregi despre fleacuri,care pentru noi conteaza.Cineva care sa se uite cu mine la un film si cu care sa mananc popcorn;care sa mearga cu mine prin locuri singuratice,unde sa simt ca vantul imi danseaza prin par…care sa ma tina de mana si sa ma suporte zi de zi.
Dar totusi prefer sa fiu realista,intr-o lume ca asta unde nu poti sa traiesti din vise…Aici nu prea exista “finaluri fericite” si prieteni “adevarati”,dar totusi langa mine sunt cativa,care inca sunt aici.Au acelasi zambet cald,aceeasi privire induiosatoare,chiar daca trece timpul,ei raman aceeasi si-mi trec cu vederea greselile si pentru ei,si eu voi fi aici.
Probabil ceea ce gandesc acum mi se va parea mult prea infantil,peste ceva timp;Dar acum doar traiesc un prezent de care ar trebui sa ma bucur.

Defects.

De obicei…in viata fiecaruia exista perioade mai putin placute.Perioada in care incepem sa ne maturizam e una dintre acele perioade mai dificile din multe puncte de vedere. Datorita anumitor deceptii,”tradari” ale prietenilor si datorita sensibilitatii momentului ajungem la diferite concluzii: Nu mai avem incredere in nimeni,doar intr-un prieten sau doi;simtim practic ca ne-am “lecuit” de toti si de toate;incepem sa ne dam seama de propriile greseli,ne schimbam comportamentul fata de propria familie sau prieteni.Suntem vulnerabili si ne dam seama de acest lucru,ne simtim si obositi psihic,fizic intr-un stres continuu si o nervozitate accentuata dar nedefinita. Si totusi cautam un sprijin,cineva care sa ne sustina,dar sa nu ne sufoce,care sa ne ofere libertate dar in acelasi timp sa ne fie aproape…Dar cum se face ca de obicei cand avem nevoie de acel cineva…acesta intarzie sa apara? Deci ce putem face decat sa trecem prin asta singuri?Probabil cu sfatul catorva prieteni apropiati care au trecut si ei la randul lor prin perioade asemanatoare…ne ajuta cat de cat.Dupa un timp ne uitam putin inapoi si ne dam seama ca si asta trece…si totusi “Zambeste,maine va fi mai rau!” (Murphy). Pentru ele: M & D(“copilutii mei”)

A lot of memories.

Aparentele dispar.Copilul naiv dispare.

Copilul naiv dispare.

Nu e atat de naiv pe cat pare.

Da…probabil m-am ars.Nu mai cred…sunt confuza.

Am observat ca tot ce e frumos si bun se pierde,e inselator.Sunt iluzii jucate ca prim rol de simple personaje ce vin si pleaca..dispar cand nu mai au nevoie.

Nu sunt regrete,dar timpul trece si multe scoate la iveala…

Povestea incepe asa:

Aveam un tablou perfect,fara nici un defect aparent,iar cele care le stiam ca exista erau mult prea acoperite de frumusetea imaginii aparente.

Dar cu timpul privind acel frumos tablou observ ca datorita trecerii timpului,are si o alta fata.Din ce-a frumoasa cad bucati de sticla.

Ce vad acum?Opusul la ceea ce vedeam adineori.

Acum…joc si eu acelasi rol de simplu personaj…

-Incredere?

In mine insami si cei care inca au ramas aici.

-Ajutor?

Doar pentru cei care nu au nevoie ocazional.

-Fericita?

Bineinteles,inca mai sunt motive pentru care merita.

-Amintiri?

Da,inca le mai am dar pastrez doar ce e frumos.

(Today, don’t try to understand me.)

Change!

When you want to change results, change thoughts, feelings and actions.It’s simple..but sometimes, what it’s easy is the hardest!
->Miruna

Noi..

Eu: Ma simt foarte aiurea…nu am chef absolut de nimic si nu mai pot sa scap de starea asta.Astept sa vina sora mea(vine in doua saptamani) si parca simt ca mai e un veac.Dar totusi simt ca m-ar ajuta…simt ca poate face asta…Mi-e dor de evadarile noastre la “shopping”…
Ea :Stiu cum e Ea: Dar chestia e ca…
Ea: Simt nevoia unei noi pasiuni
Eu: Si eu la fel!Ceva ce sa ma motiveze!Sa ma emotioneze!
Ea: Sau a unei noi “aventuri”..unei noi persoane in viata mea..desi..eu..nu prea mai am incredere..dar am nevoie…?
Eu: Idem…cineva/ceva care sa imi de-a sansa sa vad viata cu alti ochi…
Ea: Caut Echilibru si liniste
Ea: Dar simt ca nu il voi gasi prea curand
Eu: Probabil..dar il vei gasi…Din nou aceleasi stari…
Ea: Simt ca totusi pot sacrifica linistea pt o picatura de pasiune…Dar totusi nu pot…
Eu: Totul se rezuma la sfarsitul lunei asteia..in mintea mea…dar nu stiu de ce….
Ea: Simti?
Ea: Am vise ciudate..care imi lasa ceva ciudata agitatie..dar nu imi aduc aminte bine..Stiu doar ca am visat un baiat nou…de care eram incantata..
Ea: Si de vreo 2-3 seri..tot visez pe cineva\ceva nou..in viata mea
Ea: Simt o agitatie..de parca urmeaza ceva sa se intample..
Ea: Desi nu stiu daca e de bine…
Eu: La un moment dat imi dadea toate aceste sigurante “el”…dar acum am o bariera..si nu stiu cine e…sau ce e…
Eu: Un “el” nu are acum sa fie..
Ea: DE CE?
Eu: Ca nu are logica…in mintea mea,pur si simplu…
Ea: Ti se pare ca faceti parte din lumi diferite?
Eu: Probabil,dar nu avem nici un fel de tangenta….Bariera asta mi-am format`o singura…costientizand k e imposibil
Eu: Mi-a intrat asta in constiinta si stiu k nu o sa`mi iasa prea curand!Capitolul acesta il inchisesem demult…
Eu: Si mi-a fost bine…
Ea: Eu..as vrea sa plec…sa plec intr-un oras nou..sa cunosc multe persoane noi..traditii noi..sa merg prin magazine noi..
Ea: Sa imi “caut” “jumatatea” printre straini..printre necunoscut..
Eu: Da…si eu…dar totusi mi-ar fi frica de acest necunoscut…nedefinit pentru mine….
Ea: Nu am chef sa fac nici ce imi placea odata sa faca..
Ea: Nu stiu..dar e atat de ciudat…acum fac totul mecanic
Ea: Nu mai am pasiune pentru nimic..
Ea: Zambesc doar ca sa “incant”..
Ea: Nu si pentru ca ma simt pe dinauntru fericita…
Eu: Nu vreau nimic altceva sa fac in afara de a dormi si a ma uita la filme..
Ea: Ador sa ma uit la filme,citesc o groaza…
Eu: Stii am citit o caerte numita “Dupa ploaie,vreme buna ”
Eu: M-a impresionat.
Eu: Caut liniste si stabilitate mai mult ca oricand.
Ea: Nu stiu..nu mai am chef sa fac nici macar poze..nici macar sa ies din casa..prefer sa stau inchisa;Eu,cea care facea poze in nestire..Acum nu mai are niciun haz…
Ea: Nici sa dansez..Decat daca dau peste o melodie care sa’mi placa foarte mult..sa o ascult pana ma plictisesc…
Eu: Eu am chef de poze…sa merg undeva sa uit de timp..sa stau in pustietate si sa fotografiez…
Ea: Stii? Am dat din greseala peste o melodie veche <<…>>
Eu: M-a luat un fior….
Ea: Stiu…O ai de la <<…>>
Eu: Da…Ce amintiri!
Ea: Parca..si acum imi aduc aminte cand am venit la tine..cand mi-ai facut budinca;iarna trecuta si imi spuneai de el…Povesteam….
Ea: Cate s-au schimbat intr’un simplu an…
Eu: Parca a trecut o eternitate de atunci
Ea: Ma simt singura intr-un mediu atat de numeros
Eu: nu esti singura…cum nu sunt nici eu…ne avem una pe alta macar…
Ea: Da..tu stii de cand voiam sa vb cu tine..parca..ma apasa ceva..si numai tu ma poti ajuta sa ma eliberez. Ea: Stii inainte,eram doar eu si curajul..Acum sunt doar eu..si cu miile de griji si frici..care unele sunt inutile.. Eu: Inainte priveam inainte,acum privesc si astept ceva,de parca as muri in curand si nu mai am nici`un rost;Inainte credeam ca toate au cate un motiv,acum totul mi se pare static,parca timpul nu mai trece,dar el trece desi nu in favoarea mea..
Ea: Desi timpul trece..parca trece degeaba..fara sa faca nimic..fara sa’mi ofere ceva..
Ea: Trece si uita sa’mi ia si frica cu el..uite sa’mi lase si cate un raspuns..sau un strop de fericire,de extaz.
Eu: Uita sa ma refaca,uita de mine,uita sa-mi dea noi motive,uita sa ma faca sa zambesc..
Ea: Mi’e dor de fluturasi in stomac…mi’as dori sa pot avea o relatie de durata..normala cu un baiat,fara sa’mi fac griji si sa stau cu stres ca ma vede X sau Y cu el..
Eu: Da…Mi-e dor de copilarii,desi nu stiu de ce simt aceeasi nevoie de a avea langa mine pe cineva/ceva…
Eu: Ma simt pierduta asa in timp,undeva intre trecut si prezent..fara a ma stabili undeva.Pur si simplu in continua deriva…
Ea: Parca nu stiu ce sa fac..ma simt prinsa de cnv/ceva..care nu vrea sa ma mai elibereze..ma tzine prizoniera..
Ea: Ma simt presata..prinsa..pierduta..de parca plutesc fara rost…de parca nu ma pot cobori pe pamant.. Ea: Nu stiu e ceva relativ usor si simplu..dar in profunzime..greu…stresant…dureros, nostalgic..Si totusi astept…
Eu: Si asteptarea ma epuizeaza desi nu fac niciun efor fizic..ma epuizeaza psihic moral..
Ea: Parca as fi intr’o groapa..si sufletul si ratiunea..mintea toate sunt mistuite..si parca ceva/cineva le omoara lent si dureros…ma chinui sa ies din prapastie..dar nu reusesc..strig dupa ajutor dar nimeni nu se ofera sa ma ajute…
Eu: Ma afund in ganduri si nu gasesc un raspuns care m-ar putea aduce inapoi,nu gasesc ceea ce caut desi caut de atata timp..Intarzie sa apara si imi omoara lent orice simt al ratiunii interioare.Prefer sa raman pierduta in infinitul propriei minti decat sa realizez ca sunt intr-un prezent pustiu.
Ea: Imi caut si identitatea.Incerc sa ies din banalul zilelor prezente,sa caut misterul,sa ma invaluie intr’o patura de pasiune si necunoscut..Poate m’as sfii..desi nu’mi pasa ca m’as rani,prefer sa o fac…in schimbul catorva clipe de neuitat…
Eu: Si totusi…totul trece,mai stii?
Ea: Da…Totul este trecator,chiar si viitorul.Nu exista obstacol peste care sa nu trecem.Nu exista greseala din care sa nu tragi o concluzie.TOTUL,dar totul,e trecator!Totul, se pare este doar o incercare, la care cu siguranta trebuie sa raspunzi “DA”, am invatat ceva din provocare. Deasemenea am trecut cu brio pentru ca POT, VREAU si TREBUIE
Eu: “E bine sa ai langa tine tovarasi care iti vor bine!”

Inchisoare

Simti?Oare ma simti? Ganduri amestecate si simturi confuze.Prinsa intr-un intuneric care ma sufoca si-mi taie respiratia,intr-o camera cu mult praf. Da-mi lumina si scoate-ma de-aici!Tu,cel ce existi pentru mine!Ridica-ma si lasa-ma sa mai simt odata libertatea!Sa mai ating odata ceea ce acum mi-e imposibil!Sa-mi cada raze pe piele si sa le sorb in mine!Ofera-mi liniste pentru un moment si lasa-ma sa mai simt extazul vietii! Trezeste-te! Nu existi!Un vis… Dar simt ca. . .O parte din mine,inca te cauta!