Copilul naiv dispare.
Nu e atat de naiv pe cat pare.
Da…probabil m-am ars.Nu mai cred…sunt confuza.
Am observat ca tot ce e frumos si bun se pierde,e inselator.Sunt iluzii jucate ca prim rol de simple personaje ce vin si pleaca..dispar cand nu mai au nevoie.
Nu sunt regrete,dar timpul trece si multe scoate la iveala…
Povestea incepe asa:
Aveam un tablou perfect,fara nici un defect aparent,iar cele care le stiam ca exista erau mult prea acoperite de frumusetea imaginii aparente.
Dar cu timpul privind acel frumos tablou observ ca datorita trecerii timpului,are si o alta fata.Din ce-a frumoasa cad bucati de sticla.
Ce vad acum?Opusul la ceea ce vedeam adineori.
Acum…joc si eu acelasi rol de simplu personaj…
-Incredere?
In mine insami si cei care inca au ramas aici.
-Ajutor?
Doar pentru cei care nu au nevoie ocazional.
-Fericita?
Bineinteles,inca mai sunt motive pentru care merita.
-Amintiri?Da,inca le mai am dar pastrez doar ce e frumos.
(Today, don’t try to understand me.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu