Nu stiu cum sa incep..Aceleasi seri in care ma simt la fel de nesigura si singura in fata unui viitor nedefinit,in fata unei lumi care nu sta in loc pentru nimeni;O lume in care aparentele sunt tot ce conteaza.
Si totusi cred ca mai am cateva vise,trairi si sperante…?As vrea sa existe totusi cineva care sa nu fie la fel…Cineva care ar merge cu mine sa se plimbe prin ploaie,care ar sta cu mine pe o banca si cu care sa vorbesc ore intregi despre fleacuri,care pentru noi conteaza.Cineva care sa se uite cu mine la un film si cu care sa mananc popcorn;care sa mearga cu mine prin locuri singuratice,unde sa simt ca vantul imi danseaza prin par…care sa ma tina de mana si sa ma suporte zi de zi.
Dar totusi prefer sa fiu realista,intr-o lume ca asta unde nu poti sa traiesti din vise…Aici nu prea exista “finaluri fericite” si prieteni “adevarati”,dar totusi langa mine sunt cativa,care inca sunt aici.Au acelasi zambet cald,aceeasi privire induiosatoare,chiar daca trece timpul,ei raman aceeasi si-mi trec cu vederea greselile si pentru ei,si eu voi fi aici.
Probabil ceea ce gandesc acum mi se va parea mult prea infantil,peste ceva timp;Dar acum doar traiesc un prezent de care ar trebui sa ma bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu