De obicei…in viata fiecaruia exista perioade mai putin placute.Perioada in care incepem sa ne maturizam e una dintre acele perioade mai dificile din multe puncte de vedere. Datorita anumitor deceptii,”tradari” ale prietenilor si datorita sensibilitatii momentului ajungem la diferite concluzii: Nu mai avem incredere in nimeni,doar intr-un prieten sau doi;simtim practic ca ne-am “lecuit” de toti si de toate;incepem sa ne dam seama de propriile greseli,ne schimbam comportamentul fata de propria familie sau prieteni.Suntem vulnerabili si ne dam seama de acest lucru,ne simtim si obositi psihic,fizic intr-un stres continuu si o nervozitate accentuata dar nedefinita. Si totusi cautam un sprijin,cineva care sa ne sustina,dar sa nu ne sufoce,care sa ne ofere libertate dar in acelasi timp sa ne fie aproape…Dar cum se face ca de obicei cand avem nevoie de acel cineva…acesta intarzie sa apara? Deci ce putem face decat sa trecem prin asta singuri?Probabil cu sfatul catorva prieteni apropiati care au trecut si ei la randul lor prin perioade asemanatoare…ne ajuta cat de cat.Dupa un timp ne uitam putin inapoi si ne dam seama ca si asta trece…si totusi “Zambeste,maine va fi mai rau!” (Murphy). Pentru ele: M & D(“copilutii mei”)