╛╚

E un sentiment atat de puternic,ce cuprinde toata intensitatea posibila,ceva cu mult mai presus decat pot controla..Nu pot sa arat ce simt,nici nu stiu daca voi reusi vreodata.E ca si cum existi in mine ca si cum traiesti undeva acolo..o parte din mine.
Ceva atat de puternic incat simt ca pierd orice contact cu realitatea..Nu pot numi acest sentiment cumva,nu pot controla ce simt,nu pot sa imi tin in frau emotiile,nu pot sa ma prefac ca sunt indiferenta atunci cand te vad..Parca nu mai pot scoate nici-un cuvant,tremur si am o multime de emotii atat de diferite,care ma doboara..Si parca as vrea sa ma sting langa tine,as vrea sa imi gasesc refugiul in tine..Si stiu ca nu o sa fii aici tot timpul..Dar nu vreau sa pierd ce simt,e prea intens,desi,urasc sentimentul,iubesc sa-l traiesc...
Si totusi parca-mi esti strain,nu pot sa explic in cuvinte ce ma uneste atat de mult de tine,desi sunt constienta ca e imposibil sa stai.Te cunosc atat de putin si in acelasi timp atat de mult..
Si nu am stiut sa spun la momentul potrivit nimic,si am motive,si ai motive,si nu stiu de ce am luat asemenea decizii,si nu stiu ce crezi.Si simt ca inebunesc,caci nimic nu e clar,si ca-i un dor nebun,si ca totul e dat peste cap.

I'm sorry..

¤

Dimineaţă...

M-am trezit intr-o dimineaţă,alergandu-mi prin minte alert.M-am ridicat,intrebandu-ma cu disperare,ce mi s-a intamplat.Am decis sa ma dezmeticesc bine,inainte de a trage vreo concluzie pripita..Da...Ma simteam altfel,pur si simplu;Diferita,dar totusi,asa peste noapte?Fara nici`un motiv,fara nici o intamplare,fara ca eu sa-mi bat capul?Nu,chiar nu e normal.
Am aflat intr-un final ca da,e posibil.
Cam dubios....
Ma simt eu,si-atat..Asa cum sunt : ametita,confuza,uneori nehotarata,ciudata,alteori exagerat de orgolioasa,o persoana sociala de fel,cu anumite retineri,critica inraita,lenesa,vioaie,atenta la detalii,binedispusa,morocanoasa,tipica zodiei mele,deseori feminista convinsa si sigura pe mine...
Dupa ce "reanalizez" situatia,ma uit la ceas...6:25,azi e prima zi de scoala!

Depărtare bruscă..

Incerc sa afisez o faţă zambitoare,vesela si binedispusa..incercand sa ma obisnuiesc cu situatia,desi nu inteleg nimic,desi nu am nici o ideea cu privire la ce s-a intamplat.Stiu doar ca ai disparut..ca ceva s-a schimbat..Si da,as vrea sa stiu ce-a fost gresit,dar m-am obisnuit cu povestile astea.Totul vine si pleaca...nu vad de ce acum ar fi o exceptie.La urma urmei toate trec si mai devreme sau mai tarziu,ma voi obisnui cu ideea,chiar daca momentan simt ca ceva imi lipseste,ca nu mai esti acolo..Nu cer nimic,doar ca timpul sa treaca.

Pe culmile disperarii - Emil Cioran

"Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?"



Obsesii - G Bacovia

"Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii."

În fericire - G.Bacovia

"Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am..."