vineri, 3 septembrie 2010

Depărtare bruscă..

Incerc sa afisez o faţă zambitoare,vesela si binedispusa..incercand sa ma obisnuiesc cu situatia,desi nu inteleg nimic,desi nu am nici o ideea cu privire la ce s-a intamplat.Stiu doar ca ai disparut..ca ceva s-a schimbat..Si da,as vrea sa stiu ce-a fost gresit,dar m-am obisnuit cu povestile astea.Totul vine si pleaca...nu vad de ce acum ar fi o exceptie.La urma urmei toate trec si mai devreme sau mai tarziu,ma voi obisnui cu ideea,chiar daca momentan simt ca ceva imi lipseste,ca nu mai esti acolo..Nu cer nimic,doar ca timpul sa treaca.

Pe culmile disperarii - Emil Cioran

"Am şi eu o speranţă: speranţa uitării absolute. Dar aceasta mai e speranţă, nu e disperare?"



Obsesii - G Bacovia

"Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii."

În fericire - G.Bacovia

"Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am..."

Un comentariu:

Tlaloc spunea...

'Nu cer nimic,doar ca timpul sa treaca.'

Timpul trece mereu, avem nevoie de linistea noastra interioara...