Atunci…atunci puteam sa-mi conturez visele fara teama si nimic nu-mi statea in cale…Dar cum e atunci cand universul tau se sparge in milioane de bucati…Urmand apoi o incercare zadarnica de a reface ceva..pierdut.Te sufoci in propiile ganduri,iar zidurile mintii iti blocheaza orice speranta…Preferi sa vezi aceeasi placa pusa pe repeat…Te inchizi intre zidurile vechi ale amintirilor de demult.Preferi sa fugi caci doare prea mult…Si totusi timpul trece,doar trece..iar in scurgerea lui,foile se inchid…iar timpul trece…
