Poveste..

Azi am avut un "film"...
O poveste...despre sufletele pereche...
Deci,am pornit totul de la "Dialogurile lui Platon",unde teoretic omul,initial,a apartinut unei rase primordiale,care cuprindea ambele principii,atat cel masculin cat si cel feminin.Se numea "rasa androginilor" fiind inzestrata cu puteri magice.Aceasta a incercat sa atace puterea "suprema",pentru asta Dumnezeu nu i-a trasnit ca in mitul biblic,ci i-a impartit in doua:partea feminina si partea masculina.
Astfel,fiinta umana a pastrat o amintire,o dorinta de regasire si incearca sa reconstituie o unitate pierduta.Ambele parti incearca sa isi gaseasca jumatatea,sa refaca fiinta unitara a adroginului.
Acesta este un mit filosofic care dezvolta conceptia lui Platon aducand in prin plan ideea ca "Erosul" nu este decat dorinta de refacere a unitatii primordiale.
Revenind la povestea mea,aceasta incepe cam asa:
Omul,ca si in conceptiile lui Platon,doar incearca sa-si gaseasca jumatatea...Iar,de cele mai multe ori,nu o gaseste pe cea potrivita,cea destinata;Se multumeste cu o dragoste de cele mai multe ori trecatoare,pentru cineva care apare si in care crede ca se regasteste.
Probabil sufetele pereche,in aceasta viata,nici nu o sa se intalneasca,poate sunt la mii de km,poate unul dintre ei nu mai exista fizic,poate unul dintre ei nu s-a nascut.
In "povestea" mea,sufletul pereche nu reprezinta numai iubire,ci inseamna...totul?
Sentimentul de implinire,dragoste,fericire,frica,schimbare...practic,apogeul fiintei umane.
Si poate,sufletele pereche nu sunt destinate sa ramana impreuna,probabil au cai diferite,probabil timpul le va sterge amintirea,probabil vor uita ca s-au intalnit,dar sentimentul pe care il poate atinge fiinta umana in prezenta jumatatii ramane adanc impregnat in minte.
Sentimentul atinge imposibilul,facand fiinta sa-si gaseasca echilibrul,sa-si intregeasca unitatea,sa atinga nemurirea,sa-si gaseasca sinele.
Dar cine stie,daca doua suflete pereche,se vor regasi vreodata.

Si totul e doar un gand nebunesc,al unui copil luat de val.