Ca veni vorba de zile ciudate,azi am avut o zi foarte ciudata.Zambet,euforie,tristete,energie, melancolie,amintiri,frica, adrenalina ,ras, culoare,sentiment, agitatie,liniste.
Bun; Dupa o perioada mai lunga de timp in care am fost absenta,revin cu un fel de postare,prin care imi explic "pseudonimul".. De ceva timp,un an jumatate,chiar doi,toate conturile mele,liste si restul,apar sub semnatura de Defects.. Am primit deseori intrebarea ce-i cu "numele" asta.. Raspundeam ca e o poveste lunga..Si da,oarecum are o poveste..cel putin pentru mine. M-am trezit cu "inspiratia" de a ma semna asa,intr-unul din momentele acelea,in care te vezi ultimul om,vezi ca ai gresit enorm,vezi ca ai dat cu piciorul la tot,cand toti se asteapta de la tine sa fii mai puternic ca niciodata,atunci cand esti la pamant,cand toti cei pe care credeai ca poti conta,dispar unul dupa altul,cand ti-ai dat seama de anumite greseli,cand toti de critica,cand vezi ca tot s-a dus la dracu'. Ei bine,eu intr-un moment de genul,am gasit cuvantul care m-a caracterizat,ca fiind: "Defects"(defecte). Majoritatea inteleg ca mi-am ales acest cuvant ,deoarece sunt plina de defecte,dar nu,sau bine,probabil am o gramada de defecte,dar motivul initial a fost sa incerc sa ma pun pe picioare,sa ma corectez,sa nu regret nimic,sa gandesc pozitiv,sa fiu optimista.. Si pot sa spun ca a avut rezultate...intr-un fel,sau altul;M-a motivat ca sa nu-mi regret greselile,nici sa incerc sa refac ceva distrus,ci sa accept dezamagirile,si sa suport consecintele. A fost un fel de revelatie,pentru mine...punctul de plecare spre un nou.."inceput".Si treptat,chestia asta a devenit ceva foarte personal. Povestioara asta e pe scurt...sa raspund multora,la intrebarea "De la ce vine -Defects-?" :)
Within temptation-Memories "Made me promise I'd try To find my way back in this life. I hope there is a way To give me a sign you're ok. Reminds me again it's worth it all So I can go home..."
Azi am avut un "film"... O poveste...despre sufletele pereche... Deci,am pornit totul de la "Dialogurile lui Platon",unde teoretic omul,initial,a apartinut unei rase primordiale,care cuprindea ambele principii,atat cel masculin cat si cel feminin.Se numea "rasa androginilor" fiind inzestrata cu puteri magice.Aceasta a incercat sa atace puterea "suprema",pentru asta Dumnezeu nu i-a trasnit ca in mitul biblic,ci i-a impartit in doua:partea feminina si partea masculina. Astfel,fiinta umana a pastrat o amintire,o dorinta de regasire si incearca sa reconstituie o unitate pierduta.Ambele parti incearca sa isi gaseasca jumatatea,sa refaca fiinta unitara a adroginului. Acesta este un mit filosofic care dezvolta conceptia lui Platon aducand in prin plan ideea ca "Erosul" nu este decat dorinta de refacere a unitatii primordiale. Revenind la povestea mea,aceasta incepe cam asa: Omul,ca si in conceptiile lui Platon,doar incearca sa-si gaseasca jumatatea...Iar,de cele mai multe ori,nu o gaseste pe cea potrivita,cea destinata;Se multumeste cu o dragoste de cele mai multe ori trecatoare,pentru cineva care apare si in care crede ca se regasteste. Probabil sufetele pereche,in aceasta viata,nici nu o sa se intalneasca,poate sunt la mii de km,poate unul dintre ei nu mai exista fizic,poate unul dintre ei nu s-a nascut. In "povestea" mea,sufletul pereche nu reprezinta numai iubire,ci inseamna...totul? Sentimentul de implinire,dragoste,fericire,frica,schimbare...practic,apogeul fiintei umane. Si poate,sufletele pereche nu sunt destinate sa ramana impreuna,probabil au cai diferite,probabil timpul le va sterge amintirea,probabil vor uita ca s-au intalnit,dar sentimentul pe care il poate atinge fiinta umana in prezenta jumatatii ramane adanc impregnat in minte. Sentimentul atinge imposibilul,facand fiinta sa-si gaseasca echilibrul,sa-si intregeasca unitatea,sa atinga nemurirea,sa-si gaseasca sinele. Dar cine stie,daca doua suflete pereche,se vor regasi vreodata.
Si totul e doar un gand nebunesc,al unui copil luat de val.
"I'm at war with the world and they Try to pull me in the dark I struggle to find my faith It's getting harder to stay awake And my strength is fading fast You breathe into me at last..
I'm awake! I'm alive! Now I know what I believe inside Now it's my time I'll do what I want 'cause this is my life Here, right now! I'll stand my ground and never back down I know what I believe inside I'm awake and I'm alive!
I'm at war with the word 'cause I Ain't never gonna sell my soul I've already made up my mind No matter what I can't be bought or sold When my faith is getting weak And I feel like giving in You breathe into me again."
Alerg de ceva vreme in speranta ca o sa ma regasesc..Inca nu am nici-un indiciu cu privire la locul unde ma aflu.M-am pierdut,undeva...si inca nu stiu cum sa dau de mine.Am incercat,dar in zadar...acum doar astept..momentul in care o sa sorb afectiunea,momentul in care voi fi eu ca absolut,momentul in care o sa imi gasesc linistea..momentul in care ma voi regasi..Si chiar daca pentru toti vom fi doi straini,chiar daca voi sti numai eu,chiar daca nu-ti pasa,chiar daca nu vei sti...eu nu mai vreau nimic.Doar clipa,secunda,momentul in care o sa ating absolutul,infinitul,imposibilul...
Am incercat sa scriu despre ceva...despre orice subiect bun de abordat.. Pur si simplu nu pot sa-mi asez cuvintele intr-un text cursiv..Nu mai am inspiratie,chef,nici timp.. Alte stari ciudate? Maybe.. Era vorba sa-mi gasesc un fel de echilibru..Pacat...a fugit,ca..nu l-am putut prinde din urma..Poate mi-l face careva cadou..Who knows.. Ce-am facut in ultima vreme? Am pierdut vremea..A fost vacanta,si inca e,pana in urmatoarele 47 de ore(avand in vedere ca e 01:00 AM) In aceasta vacanta fabuloasa am facut lucruri absolut banale si normale:m-am plimbat,am ras,am iesit la cafea/suc/bere,am cunoscut oameni,m-au apucat nervii,am criticat,am dansat,am dormit,am socializat si etc...Nimic prea interesant.. Si totusi vacanta asta se termina fara nimic iesit din comun..Cam ciudat..Mi se pare totusi prea linistit totul,prea anormal..pentru mine.. Totusi mai sunt 46 de ore si 57 de minunte...ar trebui sa profit de ele...
Pe zi ce trece se incalzeste afara...si imi aduc aminte de niste momente frumoase.. Si de o vreme incoace tot ma uit prin niste fotografii, facute odata ... intr-o zi de vara,atunci cand eram prietene bune... Imi aduc aminte de plimbarile noastre in afara orasului...de sucul "Pepsi",de gara,de soare,de discutiile noastre ciudate,de povesti si de tot ce ne lega... Am si-acum vederea pe care mi-ai trimis`o in vara lui 2005 de la Constanta si vederile din excursia de la Vatra Dornei(2006) si tin minte si data aia gravata pe peretele din bloc... Si imi e dor de entuziasmul tau infantil si rar,mi`e dor de seriozitate si replicile aspre date celorlalti,de sfaturile tale si de taria ta de caracter,de serile de vara cand ne plimbam pe straduta,de zilele insorite cand pierdeam vremea...pana si de parfumul tau mi`e dor... Si ma intreb cateodata: Oare iti mai aduci aminte de mine din cand in cand? Oare tie iti e dor macar putin? Cam siropoasa treaba asta...Si totusi ironia e ca ne-am departat dintr-un motiv neclar...cel putin din opinia mea...Anyway...
Finally...E soare,e cald! In ultimul timp duc lipsa de inspiratie...Probabil datorita vremii care m-a dat peste cap in ultimul timp.. Dar acum in sfarsit e soare!Cat am asteptat sa se incalzeaza.Prea multa iarna . . .strica! Sun is rising again!
Inevitabil. A fost,s-a intamplat,s-a petrecut.. Omul este o fiinta emotionala. -Eu sunt??? Psihicul controleaza ratiunea. -Eu pot. Mentalitatea conteaza. -Pentru mine da. "Optimismul" e cheia. -Pentru mine e puterea. Viata nu poate fi inteleasa. -Nici eu nu o inteleg,dar o traiesc. Fiecare incercare e o invatatura. -Care pe mine ma si intareste. Dupa o "lovitura",e bine sa zambesti. -Eu inca rad,orice s-ar intampla!
Cred ca e timpul sa scriu despre tot ce-am simtit vreodata pentru tine... Ai fost cel care imi dadea energie,singurul care ma facea sa zambesc,cel pentru care am simtit ca sentimentele,pot fi mult mai presus de ratiune...Erai startul meu,erai in fiecare gand,in fiecare vis,in fiecare rasuflare. Mi-ai fost alaturi si m-ai suportat cu tot cu defectele mele si greselile de atunci.Mi se spunea mereu ca simt ceva mai mult decat prietenie pentru tine,dar vroiam sa cred ca pot si fara tine,ca esti un simplu amic...Pana intr`un moment.Cand m-ai lasat pur si simplu sa cad...si m-am cam izbit de realitate.. A fost momentul in care mi-am dat seama ce mult insemnai pentru mine..A fost cel mai ciudat lucru,ceva ce nu concepeam pana atunci,era chiar in fata mea.Simteam.Nu stiu daca a fost iubire,sincer,deoarece conceptiile mele despre dragoste la aceasta varsta sunt destul de clare:"Totul e trecator.";dar ai fost singurul caruia i-am spus: "Te iubesc." sincer,cu tot ce insemnam eu ca fiinta...si cu tot ce puteam simti pentru cineva. Am lasat garda jos,ti-am permis orice...am renuntat la orgoliu,la tot.Pentru ce?Pentru tine,si pentru momentele cand te simteam langa mine,pentru momentele in care ma mangaiai,momentele in care imi zambeai,momentele in care ma cumprindeai in brate,acele momente cand ma simteam de neatins langa tine. Si totusi "lucrurile" ne-au influentat,dupa parerea mea,mai ales pe tine... Nu putea fi frumos...pur si simplu. Din pacate ai distrus tot in mine,toate sentimentele,tot ce puteam simti,tot ce ma facea sa fiu umana....tot!Ajunsesem sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp.Si am decis sa ma retrag,pentru ca simteam ca luptam degeaba,singura si pentru ca nu ma mai respectam pe mine..M-am departat...si apoi vara ma facut sa-mi revin in oarecare masura,desi pe plan sentimental era un fel de gol...Dar ma simteam bine. Nu iti reprosez nimic.Ai fost unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat.Am invatat destule din "experienta" asta. In trecutul apropiat,imprejurarile ne-au readus impreuna,si pe moment am crezut ca de data asta poate fi frumos..dar n-a fost asa.. Si ceea ce e ciudat e faptul ca niciodata nu am ajuns sa ne cunoastem complet,sa ne descoperim unul pe celalalt....Asa a fost sa fie.. Dar n-am sa uit niciodata locul in care ne-am sarutat prima oara,momentele pentrecute,momentele in care aveai grija de mine si lucrurile pe care mi le-ai spus... n-am sa uit nimic.Toate au ramas.. Asta e tot ce imi amintea de tine,de noi,de tot ce-am trait:
In sfarsit!E primavara... In sfarsit pot sa respir... In sfarsit mi-au mai trecut starile ciudate... In sfarsit nu mai e frig... Probabil era si timpul... Asteptam anotimpul asta de prin ianuarie..Ma motiveaza oarecum.Chiar imi e dor sa pierd serile prin diferite locuri,unde,rad,depan amintiri si ma simt bine! Pentru mine primavara asta,e un nou inceput...Trezirea din "hibernare"... Cel putin in ultima luna am fost mult prea "bleaga",emotiva,plictisita,ciudata...De asta si ultimele mele postari au fost cam la fel..E timpul sa revnin la un "nou" normal. E timpul sa las totul in urma,sa am doar amintiri,sa fiu din nou dispusa sa risc..Sa am un echilibru intre ratiune si sentiment..Cel mai dificil lucru,dupa ce m-am lasat condusa de ratiune...prea multa vreme..Evitand sa cred ca pot sa mai simt ceva..(9). Oricum,daca chiar vrei,nimic nu e atat de imposibil pe cat pare.. Finally... E primavara!
Ce m-as face daca nu as avea prieteni care sa ma bage in tot felul de chestii ciudate..si ma pun uneori in situatii si mai ciudate..? Probabil as avea un fel de "viata" plicticoasa..si fara...nici`un haz.. Astazi de exemplu am avut "o surpriza cat casa"...Si era sa fac o gafa...cat orasul... Noroc ca am avut destula "experienta" cu prietenii mei ...ca sa-mi dau seama cui i-a apartinut "supriza"..Desi pe moment...am crezut ca o sa vina potopul...M-am calmat..si am inteles "situatia". Am primit la timp explicatiile si "instructiunile" pentru a nu face vreo.."prostioara".. Desi,uneori avem senzatia ca prietenii ne incurca "mendrele" cred ca e cazul sa ne gandim ca probabil si noi...am facut "surprize" de genul,lor,candva,iar daca nu,probabil o sa avem "nevoie"... Postarea este pentru o persoana foarte speciala...si sper ca data viitoare sa fie ceva mai precauta... Dar,fara prieteni putin nebuni,zilele trec fara nici-un folos si fara putina distractie si "adrenalina" totul e prea banal.
-Confuza, -Obosita, -Mi`e somn, -Mi`e dor de vara, -Ma doare capul, -Am fumat prea mult, -Vreau o cafea, -Am nevoie de energie, -Am varsat o monstra de parfum, -Vreau sa ma uit la un film, -Nu mai fumez, -Totusi stau pe scaun si scriu pe blog, -Nu ma simt prea bine, -Ma gandesc prea mult la chestii, -Dar,totul trece,nu? -Vreau sa citesc, -Oare ce-i cu mine? -Nu se mai termina iarnaa asta! -Ce-i cu postarea asta? -Azi e vineri, -In sfarsit week`end. -A venit Blinku' acasa(yeeee!), -In noaptea asta o sa privesc tavanul cel "senin", -In noaptea asta o sa fac "yoga", -Noaptea e lunga, -A fost fain azi! -Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri, -Am vedenii? -Sa nu razi daca citesti asta, -Fara sens, -Indiferenta? -Sentiment, -Chiar o sa incep sa ma uit la un film! -Inca nu am luat-o pe campii...cu floricele...bla bla... -Nu-mi place matematica, -Vreau vacanta, -Episodul 7 "House MD", -Am primit o maimuta, -Seamana "izbitor" cu mine, -Deci chiar o sa ma uit la un film, -Desi inca ma doare capu'. -Si vara..aia,nu mai vine? -Am scrisul "cacaniu".