Ma vad intr-un colt de lume,reprezentand un nimic pentru tot ce ma-nconjoara..Si totusi ma strofoc cu lucruri inutile,in speranta ca ceva sau cineva imi va da un sens la toate astea.Mi se pare ca uitam sa traim si niciodata nu suntem multumiti de ceea ce avem..
Eu,am hotarat: iau o pauza,caci oricum nu voi rezista prea mult fara sa nu-mi pun anumite probleme.Dar vreau sa ma bucur de ceea ce am si ceea ce primesc.Ma conformez.De ce sa-mi bat capul?Oare nu mi l-am batut destul?
Sa si-l bata si altii!